Dimãndarea pãrinteascã
"Dimãndarea pãrinteascã", also known as "Pãrinteasca dimãndari", is an Aromanian poem written in 1888, exhorting parents to teach their children the language, instead of assimilating into other Balkan ethnicities. As a result, it is often used as an anthem by some Aromanians.
History
The anthem was written in 1888 in Bucharest by an Aromanian poet, Constantin Belimace.Lyrics
| Romanian version | Istro-Romanian version |
Poruncește cu foc mare Frați de-o mumă și de-un tată Noi, Aromâni din vremea toată De sub lespezi de morminte Strigă ai noştri buni părinți «Blastem mare să aibă în casă Care de limba lui se lasă. Care își lasă limba lui Arză-l-ar para focului Chinui-s-ar de viu pe locu Frige-i-s-ar limba în focu El în vatră părintească De copii să nu se fericească De familie cununi să nu sărute Prunc în leagăn să nu înfașe Care fuge de a lui mumă Și de parintescul nume Fugi-i-ar dorul Domnului Și dulceața somnului!» | Nă comanda cu foc mare, Lu fraț de maie și de țațe, No aromâni din tote vremi. De sup îrpile de grop Vichescu a noștri bur roditeli, Napaste mare s-are-n case Carle limba lui lase. Carle limba lui lase Se-l arde para focului, Se se vuce viu pre pemint, Se li se arde limba-n foc. Ie în vatra nascuta De fameie se nu se vesele, De nunț cruna se nu bușne, Fetu în legăr se nu înfașe. Carle fuge de se maie Și de sev lume, Se li fuge mil'ia lu Domnu Și dulcele jivotu. |